vineri, 4 ianuarie 2013

CIOCOII VECHI SI NOI, de Nicolae Filimon, în cuvinte încrucișate


Nimic  nu este mai periculos pentru un stat ce voieşte a se reorganiza, decât a da frânele guvernului pe mâinile parveniţilor. (Autorul) 
ORIZONTAL: 1) Erou principal (Dinu) al romanului Ciocoii vechi şi noi, tipul ciocoiului, arivistului  de la începutul sec. al XIX-lea, zugrăvit cu deosebită măiestrie artistică de Nicolae Filimon (1819-1865) ― Stradă (abr.).   2) Care încalcă normele  morale ale  societăţii, cum e ciocoiul, despre care autorul scrie: Când ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este corupt moraliceşte şi fiziceşte până la măduva oaselor  ― Vicleana cucoana Duduca, părtaşa ciocoiului corupt în urmărirea celor mai meschine interese, fără  a avea nici o urmă de sentiment uman.   3) Gheorghe faţă de Maria, erou care face parte din categoria celor animaţi de sentimente demne şi oneste ―  Sferă de circulaţie a mărfurilor, unde operează Chir Costea Chiorul, un cămătar evreu care se ascunde sub nume grecesc, un caracter cât se poate de mârşav  ― Eugeniu Tudoran.  4) Din capitolul X, în care Filimon ni-l prezintă pe pe Costea Chiorul expunându-şi marfa: Am primit acum de curând: Mătăsării de Veneţia, tulpanuri, panglice, ratele şi horbote din Lipaca, fesuri albe din Ţarigrad, şaluri de…  ― A dezvălui defectele societăţii corupte din epoca domniilor fanariote, descriind cu lux de amănunte modul de trai specific acelor vremuri.     5) Orăşel din Birmania ― Ciocoi vechi, fanariot depravat (Andronache), caracterizat de romancier ca un mare intrigant şi linguşitor, şiret şi vanitos de aceeaşi forţă ca şi Dinu Păturică, dar căruia succesele prea uşoare şi bunul trai excesiv i-au tocit luciditatea şi străşnicia. ― Poezia lui Eminescu …bate miezul nopţii.  6) Alexandru Odobescu ― Ştefan, unul dintre cei torturaţi şi schilodiţi, care se prezintă la curtea noului domnitor cu rogojina aprinsă-n cap şi cu jalba-n proţap  ― Universitatea Tehnică din Iaşi.  7) Noul domn care restabileşte dreptatea, pedepsindu-i pe cei răi şi nelegiuiţi şi răsplătindu-i, cu generozitate, pe supuşii cu o comportare demnă şi virtuoasă  ― Localitate în centrul Franţei.  8) Fiica Banului C, fiinţă pură în cuget şi conduită  ― Siglă pentru International Tourism and Trade Expo.   9) Din poezia Pe lângă plopii fără soţ de M.Eminescu: O… să fi fost amici, / Să ne iubim cu dor  Fapte reprobabile comise de Păturică atât faţă de Tuzluc, cât şi faţă de Tudor Vladimirescu.   10) În capitolul XXVIII, Blestemul părintesc, e o scenă zguduitoare, în care Dinu Păturică îşi reneagă tatăl poruncind arnăutului: Daţi-l afară pe brânci, auzit-aţi voi? Eu… am tată ― Închiderea lui Dinu, a nelegiuitului ispravnic, în temniţa subterană de la Ocna părăsită.   11) Publicarea romanului Ciocoii vechi şi noi în 1863  Bucureşti, unde scriitorul se naşte şi trece în nefiinţă după 46 de ani de viaţă.  12) Aspecte, cum sunt cele de caracter ale lui Păturică: de linguşitor faţă de Tuzluc şi necruţător faţă de propriul său părinte  ― Spion, cum apare Păturică, primind poruncă de la Ipsilante pentru a-l asasina pe Tudor Vladimirescu.


 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
1








 



2





 





3



 





 

4



 





5
 



 





6


 




 

7
 



 



 

8




 

 



9


 






 
10

 


 






11






 




12




 





VERTICAL: 1) Din titlul complet al primului şi celebrului roman romanânesc, cel scris de Nicolae Filimon: Ciocoii vechi şi noi sau ce naşte din… şoareci mănâncă ― Dinu Pătrurică drept prototip al operei lui I.L.Caragiale.   2) Despre el şi Duduca în cap.  al IX-lea: Într-o seară ei beau cafeaua în camera de culcare. Mai întâi vorbiră de…, acuzându-se unul pe altul de indiferenţăCâine de vânătoare ― Cuvânt hotărâtor ce răzbate prin încăperea unui oficiu de căsătorii.   3) Complet, cât se poate de deplin,  precum contrastul, prezentat de autor, dintre lumea parvenită şi lumea cea onestă   Îndestulat cu mâncare, precum grăsanul Andronache Tuzluc.   4) Oraş antic în Mesopotamia ― Comunităţi etnice turcă şi greco-fanariotă, care, în vremea lui Caragea, i-au impus românilor modul lor de viaţă plin de vicii ― Zeul soarelui în străvechiul Sumer.   5) Pseudonim al lui Avram Imbroane, publicist şi ziarist român (1880-1938) ― Faptă condamnabilă, dintre cele săvârşite de Costea Chiorul sau Neagu Rupe-Piele ― Alecu Russo.   6) Pieptar ― Divinitate egipteană ― Una din fiicele lui Barbu Ştefănescu Delavrancea.   7) Domeniu de activitate, descris de Filimon în cap. Teatrul în Ţara Românească ― Aspecte, precum cele două de comportare opusă a lui Păturică: linguşirea şi terorizarea supuşilor.    8) Fapte, cum sunt cele întreprinse de Dinu, având un caracter murdar Notă muzicală.   9) Afluent  al râului Ohm în Germania ― Modalitate literară, constând din alternarea replicilor, care în romanul lui Filimon are o expresie naturală de punere în scenă, ca în dramaturgie.   10) Poezia lui Eminescu …bate miezul nopţiiLămurire a problemei, precum cea din prologul romanului, în care autorul se referă la chestiunea ciocoismului.   11) În încheierea acestui prolog scriitorul menţionează: Iată tipul ce ne propunem a urmări prin care el a… în secolul nostru ― Tot din Prolog: Brutal până la barbarie şi dotat de ambiţiune nemărginită.   12) Nebunie, cum e a lui Păturică, aflându-se în închisoare: În momentele unor asemenea oribile alucinaţiuni mintea îl părăsea cu totul ― Răsărit.

                   Dicţionar: LAP, UTI, IDS, ITTE, UR, UTU, RAP, HATZ.

 

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE


Nicolae Filimon (n. 6 septembrie 1819, București — d. 19 martie 1865) a fost un prozator român, faimos pentru că l-a creat pe Dinu Păturică, eroul primului nostru roman realist românesc, un arivist din stirpea lui Julien Sorel. De asemenea, autor de nuvele romantice și realist-satirice și primul critic muzical român. A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre, și prin Occident, în Ungaria, Austria și Italia. Cea mai importantă operă a sa este romanul Ciocoii vechi și noi, apărută în 1863. Romanul este o frescă a societății românești la începutul secolului XIX. A fost inițiat în francmasonerie când se afla la studii în Franța.

Tabel cronologic al vieții scriitorului


  • 6 septembrie 1819 ; Nașterea la București, drept penultimul copil al preotului Mihai Filimon, paroh al bisericii Enei, și al Mariei
  • 1821 – Revoluția lui Tudor, eveniment evocat în romanul Ciocoii vechi și noi
  • 1829, 13 aprilie – Cântăreț la biserica Enei; tot acolo îl găsim și în anii 1841, 1842 și 1846
  • 1830, 22 iulie – Moare Mihai Filimon, tatăl scriitorului
  • 1831/1853 – Conform spuselor lui Ion Ghica, este corist în trupa Hanrietei Karl și flautist la teatrul lui Papanicola; aceștia sunt anii în care își desăvârșește cunoștințele în domeniul teatrului și al muzicii, fiind unul dintre primii noștri cronicari muzicali și teatrali. Ghica îi face acestuia un portret, într-o perioadă când intrase în cercul cântăreților de biserică (Anton Pann, Marin Serghiescu Naționalu): "un copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu plete de țârcovnic"
  • 1848 – Revoluția burghezo-democratică
  • 1852 – Epitrop al bisericii Enei, funcție pe care o va avea până la moarte
    • 4 decembrie – „Conțopist” la Departamentul Credinței
  • 1856, 26 februarie – În cadrul aceluiași departament, este ridicat la rangul de pitar
  • 1857, 5 decembrie – Debutează în publicistică la ziarul Naționalul cu foiletoane și cronici muzicale: Paralelism între fosta direcțiune și cea de astăzi; Teatrul italian. Lucrezia Borgia; Teatru italian. Ernani
  • 1858 – Călătorește în apusul Europei; evenimentul îi servește pentru scrierea operei Excursiuni în Germania meridională
  • 1858, 23 noiembrie – Publică în Naționalul nuvela Mateo Cipriani sub titlul "Mănăstirea domenicanilor după colina Fiesole", inclusă în volumul Excursiuni în Germania meridională
  • 1859, ianuarie – În același ziar, apare nuvela O baroneasă de poronceală, inclusă în volumul amintit
  • 1859, 17 septembrie – Numit secretar al Comisiei Documentale
  • 1859 – Moare Maria Filimon, mama scriitorului
  • 1860, ianuarie – martie – Naționalul publică fragmentele Trei luni în streinătate, apărute apoi în volumul Excursiuni în Germania meridională
  • 1860, ianuarie – martie – În Revista Carpaților apare nuvela Friederich Staaps sau Atentatul de la Schoënbrunn în contra vieții lui Napoleon
  • 1860, ianuarie – martie – Revista Carpaților reeditează nuvela Mateo Cipriani
  • 1860, octombrie – Naționalul publică nuvela Ascanio și Eleonora
  • 1860, decembrie – Își încheie activitatea de cronicar dramatic și muzical la Naționalul cu o cronică intitulată Teatrul din București. Il Barbiere di Sevilla, melodramă comică cu două acte, poezia de C… muzica de maestrul Rossini. Activitatea de cronicar muzical și dramatic (1857-1860) îl va ajuta să redacteze ceea ce înseamnă document de epocă în capitolele de mai târziu ale romanului Ciocoii vechi și noi: Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea; Teatrul în Țara Românească și Italiana în Algir
  • 1861 – „Revista Carpaților” publică nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala
  • 1861 – Apare volumul Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii.
  • 1861, aprilie – Cronicar dramatic și muzical la Independența, odată cu cronica la Maddalena, operetă semiserie într-un act, poezia tradusă din limba franceză de G. Curatolu, muzica originală de A. T. Zisso.
  • 1861, noiembrie – Începe o colaborare la revista Țăranul român a lui Ion Ionescu de la Brad, cu o cronică la piesa Prăpastiele Bucureștilor, vodevil în 5 acte de d. Millo.
  • 1862, ianuarie – Apare în Țăranul român basmul Roman Năzdrăvan, pentru ca la sfârșitul anului să i se publice și Omul de piatră și Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
  • 1862, mai – Numit șef al secției bunurilor la Arhivele Statului
  • 1862 – Revista română a lui Al. I. Odobescu publică în mai multe numere romanul Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoareci mănâncă
  • 1863 – Romanul apare în volum
  • 1864, octombrie – Epitrop al bisericii Enei. După o oarecare absență, își reia activitatea de cronicar dramatic la Buciumul, revista lui Cezar Bolliac
  • 1865, ianuarie – Publică în Dâmbovița ultimul său articol intitulat Răspuns la critica făcută de P.G. Nițescu revistei noastre muzicale din Monitorul nr. 285
  • 19 martie 1865 – Moare răpus de ftizie. Pentru viața și opera scriitorului portretul pe care i-l face Ion Ghica într-una din Scrisorile sale are o însemnătate deosebită: „Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel și voios, totdeauna mulțămit cu puținul ce câștiga prin munca și talentul său; caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni; ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea; modest până a roși când auzea laude pentru scrierile lui, n-a bănuit niciodată că era un scriitor de mare talent. Literatura a pierdut în el pe unul din luceferii săi”.

Opera literară


Roman


Ciocoii vechi și noi


Nuvele


  • Mateo Cipriani
  • Friedrich Staaps
  • O baroneasă de poronceală
  • Ascanio și Eleonora
  • Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala

Basme

Roman Năzdrăvan
  • Omul de piatră
  • Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos